Cronica Blood Of The Black Owl – A Feral Spirit

La prima vedere albumul este unul obisnuit, cuprinde 9 melodii intre 5.30 la 10.02 minute. Genul abordat e greu de specificat sigur, o armonie de genuri ce se incruciseaza, se introduc si se dezloca unele pe altele: black , doom , funeral…si multe alte influente, uneori ascultand anumite pasaje ai spune ca nu are nimic in comun cu metalul. O muzica mai mult recitata, cu elemente tribale, amerindine duc spre uniunea om natura, lupta pentru existenta.
Prima melodie “Spell Of The Elk” iti face intrarea in specificul albumului, uneori te deruta, alteori te afunda pentru a te scoate la lumina. Inceputul este lent si toba “altfel” te duce cu gandul la ritualurile tribale. Vocea recitata o simti ca o soapta neintrerupta decat de glasuri ale naturii: latrat de caini, susur de apa, ploaia, croncanit de corbi….ca o cuvantare inteleapta sau o premonitie. Prin muzica te simti desprins din planul realitati, dar nu tot odata, ci pe bucati. Simti parti ale corpului parasind firescul. Melodia a doua vine ca o confirmarea, sunetul grav, specific black metalului, vocea mai intensa va fi amortizata de parti foarte lente ale melodiei, ce iti taie din sentimentele traite pana atuci prin intermediul acordurilor, dar totul revine in forta. Melodia a treia “He Who Walked Away From The Fire & Laughed As He Bled” mi-a atras mai putin atentia, nimic nou fata de cele dinaintea sa. Ceea ce urmeaza insa impresioneaza, “Void” debuteaza dur, vocea usor tipata confirma apartenenta usoara la black metal, pentru ca mai apoi orga sa iti duca gandul la bisericile catolice, o frumoasa liniste ti se asterne in suflet, orga e acompaniata de vocea mult mai domoala. Dar sentimentul nu dureaza mult pentru ca haosul si nesiguranta recuprinde totul. Urmeaza “The Melancholy Article” –parca e ceva mai pop, si nu glumesc; e ciudata si calma, cu adevarat melancolica. Trec repede peste “Unattainable Vistas Of Our Remembrances” pentru ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Apoi “Forest Of Decrepitude” si “Inter-Weaving The Beyond” nu aduc nimic nou, poate doar unele pasaje mai doom. Si iata ca dupa 8 piese reusite urmeaza cea care are menirea sa incheie albumul “Journey Of The Plague Year” – readuce idea initiala, chemarea spiritului, dorinta de revenire sper origini, uniunea om natura. Te apasa din nou, te raneste .
Padurea apare ca motiv, repetitiv, pe intreg materialul si nu e de mirare, oricum ai incerca nu poti sa o negi sau sa o elimini, e un simbol pentru viata . Multe elemente tribale si momente de tacere care nu-ti trezesc linistea, ci din contra, neliniste. Ti se plimba trairile in directii diferite, inaltandu-se si coborand periodic, sufocandu-se si renascand in natura. Muzica isi cauta loc si iti intra in suflet golindu-l . Un album atmosferic ce isi merita un loc fruntas printe materialele de gen. E greu sa afirmi ce gen anume ar descrie cel mai bine trupa , probabil nici nu exista un singur cuvant care ar denumi perfect acest aspect, sigur insa se poate caracteriza prin : spiritualitate, o instrumentatie speciala si creativitate. Merita ascultat: va v-a scoate din monotinie tarandu-va prin monoton, va va elibera incatusandu-va, va la inalta prin cadere!

Titlurile pieselor:

1. Spell Of The Elk (9:37)
2. Crippling Of Age (5:30)
3. He Who Walked Away From The Fire & Laughed As He Bled (6:37)
4. Void (9:16)
5. The Melancholy Article (5:4
6. Unattainable Vistas Of Our Remembrances (7:16)
7. Forest Of Decrepitude (9:11)
8. Inter-Weaving The Beyond (8:36)
9. Journey Of The Plague Year (10:02)

Melodia preferata: “Crippling Of Age”

Nota: 8

Cronica Tormentor Allegoria – Blackwine

Dupa un demo de 19:40 min:sec scos in 2006, ” Strenght of a Tormented Soul”, prin care si-au facut intrarea pe scena metalului, membrii trupei Tormentor Allegoria au scos anul acesta un album ce poarta numele melodiei a doua de pe demo , “Black Wine”, album ce nu a dezamagit. MIxtura intre black si death sub o formula simfonica te bine dispune . Trupa destul de tanara, formata in anul 2005 in Quebec, se apropie mult de stilul propus de Dimmu Borgir. Deasemenea solourile de chitara si implicarea clapei impresioneaza si reliefeaza stilul complex abordat de trupa.

Albumul contine 9 melodii destul de scurte, de la 2.59 minute la 6.59 minunte, in total 39:55 min:sec de muzica aerisita si muncita. Prima melodie , “Morts Pour Rien”, da tonul celorlalte, un ritm nu rapir, ci foarte rapid, vocea death, chitara in prim plan si clape pe fundal ce accentueaza ritmul. Melodiile ce urmeaza pastreaza caracteristicile primei si scot in evidenta talentul si munca depusa pentru compunerea lor. Din cand in cand cate un solo de exceptie , cate un tipat ce ne aminteste si de existenta blackului in textura melodiilor. Putine momente de repaus, si asta ma duce cu gandul la potrivirea pieselor intr-o rockoteca, sunt convinsa ca ar fi savurate de multi adepti ai genului. Nici o parte din album nu e prea death sau prea black, o armonie cu amprenta melodicitatii bine pusa. Atat vocea cat si instrumentatia m-au atras . Versurile sunt atat in franceza cat si in engleza, organizate in dialoguri: om, profet si zeitati ale intunericului, iar coperta nu surprinde cu nimic.

Este cu siguranta un album consistent si o trupa in plina accensiune. Recomand albumul pentru ascultat in masina, acasa sau in rockoteca, un album de luat peste tot. Te va revitaliza si iti va aduce o stare de bine!Lista melodiilor:
1. Morts pour Rien
2. The Henchman
3. BlackWine
4. Burn the Heretics
5. Prophet of False Fate
6. Voyage
7. Facing the Dark Gods
8. The Insurection
9. A New Hope

Melodia preferata: Prophet Of False Faith

Nota: 8.5

Cronica Gloomy Grim – Under The Spell Of The Unlight

O trupa de black metal aparte. Un album diferit, mi-au atras atentia titlurile melodiilor, in numar de 12, ele poarta numele lunilor anului, fiecare cu o anumita specificatie, aranjate in ordinea zodiacului. Este sau nu intamplator?

Black melodic inaltator si plin de energie!
Nu stiu pentru cati le este cunoscuta trupa de aceea voi face o paranteza si voi da cateva date improtante. Gloomy Grim este o trupa finlandeza ce imbina stilurile muzicale: black metal, death metal si flok metal. S-au format in 1995, dar primul album l-au scos abia in 1998, au pasit cu dreptul si isi urmeaza drumul cu success.

Numai cand vezi ce membri o formeaza, deja trupa prinde contur fara a asculta si albumele: Agathon (Ykä) – Vocals, synth (Airdash, Barathrum, Corporal Punishment (Fin), Nomicon, Soulgrind (Fin), Thy Serpent, Walhalla (Fin)), Lord Heikkinen – Guitar (Fierce, Soulgrind (Fin), Tenebrae (Fin), Twilight Ophera, Walhalla (Fin)), Nukklear Tormentörr – Bass (Barathrum), Suntio (Janne Ojala) – Drums (Dehydrated (Fin), Evilion, Funeral (Fin), Silentium (Fin), Twilight Ophera).
“Under The Spell Of The Unlight” este al cincilea album de studio scos pe piata la data de 26 Mai 2008. Piese scurte ce construiesc 53.30 min:sec de muzica de calitate te revigoreaza. Vocea troneaza pe pasaje simfonice superioare. Dark, atmosferic, lucios pe unele locuri, albumul e un exemplu pentru trupele de gen. Clapa se potriveste perfect si pot spune ca este una dintre putine trupe la care clapa isi are un rol bine definit in compozitia muzicala. Riffuri genial si neprevazut in tot materialul.
“Under The Spell Of The Unlight” trebuie ascultat si asimilat!

Titlurile pieselor:

1.April – Within the Woods
2.May – Why Are They Screaming at Night?
3.June – Åkerspöke
4.July – Cold Fingers
5.August – So I Slept & Slept
6.September – Invoking the Flames (Burn, Burn, Burn)
7.October – Cellar Dweller
8.November – And the Bird Came In
9.December – The Bells Toll My Name
10.January – Dying Breed
11.February – Astral Planes I Have Travelled Through
12.March – The Call

Melodii preferate: ” May – Why Are They Screaming at Night?” si “July – Cold Fingers”

Nota: 8.5

Cronica Pest- Rest in Morbid Darkness

Doi suedezi orchestra s-au unit in 1997 in forma de trupa black metal, dar nu orice black, ci unul apropiat de origini, plin de duritate si lipsit de orice fita: Pest. I-am descoperit atunci cand aveam sufletul mai incarcat si ganduri de razvratire ; mi-au aparut apoi in cale ori de cate ori aceasta stare ma urmarea, pentru ca in muzica si in versurile lor gasesti ura, razbunare, durere. Necro (chitara, voce, tobe) si Equimanthorn (chitara, bass) au scos impreuna 3 albume: Desecration (2003), In Total Contempt(2005) si Rest In Morbid Darkness (2008).

Ultimul lor album nu se deosebeste mult de celelalte, insa e la fel de impresionant. Cuprinde 50:19 min:sec si 9 melodii destul de scurte, exceptie facand ultima melodie ce depaseste 14 min. Pentru mine acest album inseamna cel mai bun album scos in 2008 pe care l-am ascultat. Coperta da impresia unei picturi reprezentand un incendiu, nu as spune ca e cea mai reusita, dar nici nu face nota discordanta cu continutul produsului.

Vocea troneaza peste instrumentatia ce te ataca prin riffuri rapide ; un sound cu adevarat arzand si aici fac legatura cu coperta albumului. Tipete pline, solide condimenteaza melodiile. Piesele sunt diferite ca linie melodica si se pot retine ursor, insa le uneste intunericul si violenta in care sunt insiropate.

Pest reprezinta un exemplu pentru multe trupe, este fantastic ceea ce reusesc sa faca doi oameni. Asta inseamna cu adevarat pasiune si luciditate in a compune muzica. Numele albumului este dat de a 4-a melodie din material, “Rest in Morbid Darkness”, o melodie ce inglobeaza tot ce e bun din cele 9 melodii. Insa dintre toate cele 9 compozitii cel mai mult m-a impresionat ultima, “The Lust for Cruelty”, dar daca pana acum melodiile au decurs ca un maraton de duritate, agresivitate si violenta, intr-un ritm extrem de rapid, aici se face o pauza contruita prin pasaje lente, funeral, instrumentale, insotite totusi de vocea ce reaminteste de tema albumului. Menirea ei de a incheia materialul este perfect aleasa.

Melodia preferata: “The Lust for Cruelty” si “Rest in Morbid Darkness”

Titlurile pieselor:

1.Possessed by the Beast

2.Nights in the Cursed Chapel

3.Blessed by Hellfire

4.Rest in Morbid Darkness

5.Bestial Crucifixion

6.Vomit up the Blood of Jesus

7.Shadows of the Dead

8.Final Strike of Doom

9.The Lust for Cruelty

Nota: 9

Cronica Satanochio-From Beyond

Trupa Satanochio a scos ultimul material pe 1 decembrie 2008, cel de-al doilea lor album cu numele sau lung
“From Beyond: You Are Complety Dead Only When The World Forgets You”. Recunosc ca am
pornit cu ideea ca nu ma va impresiona, desi doream mult sa-l ascult. Imediat ce l-am
avut l-am si pus la audiat. M-a impresioant, din prima iti poti da seama ca nu este
inregistrat in Romania; am aflat mai apoi studiind coperta ca Diachell Musik, casa de discuri din Polonia,
era “vinovata” de claritatea sunetului. Materialul contine 10 piese de lungimi cuprinse intre 2:54 min:sec
pana la 7:05 min:sec. Se poate spune ca este un album scurt, dar un album valoros.
Corabia de pe coperta te duce cu gandul la o calatorie, iar ideea
este prezenta si in perechea muzica-vers, albumul reprezentand o calatorie in viata. Am cautat genul
muzical care se potriveste cel mai bine trupei Satanochio, insa am gasit pe site-ul lor ceea mai buna
caracterizare: ” AVANTGARDE / BLACK METAL WITH AN EVIL & STRANGE TOUCH MADE BY THE DARKEST EXPLORERS OF
INFINITE MADNESS”. Cu siguranta este cel mai bun material al trupei si asta le va aduce continuarea ascensiunii
in care se afla. Satanochio, o trupa care nu a impresionat doar prin look sau ascunderea lookului mai bine spun,
ci prin progres si seriozitate. Despre “From Beyond” se poate spune: frumoasa voce, minunata instrumentatie.
Atmosfera claustrofoba creata de vocea usor tipata si de solo-uri te plaseaza intr-o dimnesiune meditativa
sustinuta de melodiile “Melatonin” si “I’m Not Me But Tomorrow I Can Be”. Colaborarea cu vocalul
trupei Code, Kvohst, la ultima melodie aduce un plus albumului si concluzionarea acestuia. Multa diversificare
in compozitie: atat chitara cat si bateria si-au aratat diferitele lor fete in armonie cu vocea, instrumentele sunt
usor de urmarit si contureaza un plin creat tot de ele. M-a surprins si m-a incantat “From Beyond” si mi-a facut
sperante. Am ramas cu gandul ca membrii trupei sunt deschisi si aceste melodii obsedante (pentru ca am ascultat
intruna albumul si inca il mai ascult) nu vor fi ultimele. M-a intristat totusi ceva si am ramas cu intrebarea suspendatat: \
de ce nu au inregistrat in tara? de ce aici nu se poate? raspunsul cu siguranta il am cat de cat conturat, dar am obosit
sa adun minusuri tarii aceste.
Melodia preferata: I’m Not Me But Tomorrow I Can Be
Nota: 9.5