…ura…t…

…imi imaginez fostenul padurii… odata padurea imi era casa si loc de refugiu, loc unde vorbeam tampenii si lucruri inchise in suflet…
…timpul meu de odihna se sfarseste, fara sa fi inceput…
…ma descompun in amintiri obosite…
…ma simt batrana…
…dar ochii sunt plini de frumusetea deosebita a tuturor florilor ce ma intampina acasa…
…banal…
septembrie 11, 2008 la 12:39 pm
nu se poate comenta, e frumoos
septembrie 11, 2008 la 12:58 pm
merci de comenturi si de dialogurile inteligente