…raspuns pentru abisuri fara forme exterioare dar cu interioare pensionate tarziu…

…da…mi-ar fi placut sa ma strigi…

…mi-ar fi placut sa-mi spui “Stai”…

…mi-ar fi placut sa ma inviti la o cafea…asa cum ai spus ca am asteptat intotdeauna, iar eu am negat, dar sufletul mi-a fost atunci ingenunchiat, strans de prejudecati chinuitoare…si mi-am urat orice silaba ce construia cuvinte ce nu le-am avut nicicand in minte si nu ti le-as fi adresat…mi-am urat orice zambet care masca deprimarea si uimirea pentru tot ce erai, pentru toata lumea ce mi-o constuiai la picioarele mele, o lume mult prea colorata si simpla, poate domestica …ce nu as fi meritat-o niciodata…

…chiar crezi?…e o banca la 2 metri de noi…