din…cotidian

…siruri de ghinoane..pe cat de bine am inceput anul (in bratele minunate a unui buburuz special) pe atat de rau se desfasoara … nopti nedormite si muuult stres (in sinea mea am dat tot ce am putut mai bun)…
…cu toate astea, nimic nu-mi poate lua din doza mea de fericire…
…vreau la aer…(asta a fost tipat PUTERNIC)…

…sa mai precizez ceva: astazi nu e ziua in care mergem la vot…e ziua copilului, OK?

“Si ca fluxul pe plajele galbene
Iti creste-n suflet propriul tau trecut …
Vai, cat de rau e atuncea sa nu ai pe nimeni aproape
Ca sa-ti pleci fruntea pe umarul lui.” (A.E. Baconsky-”Cantec fara cuvinte”)

…timpul mort se va ingropa singur… nu trebuie sa grabesc nimic…
…suspin si-n ganduri …si-n priviri…dar toate se destrama in sanul teilor cu podoaba desfacuta…

“Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară…
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre.”(Octavian Goga-”Rugăciune”)