…pentru lumina ce mi-a imbratisat astazi umerii si m-a ridicat la valori neasteptate…
…pentru toate pozele cu umbrele pe care le-am adunat impreuna si de la care ne-am certat serios…dar totusi atat de naiv si cu dragoste in cuvinte…
…am facut schimb de replici…sunete infasurate in sentimente nestiute si puternice…
…ori de cate ori voi avea o problema ..voi ..eh stiu ca am retinut…voi…voi striga usor in drumul ce leaga caririle noastre si tu te vei ivi desfacand pericolul si toate temerile mele…
“We’re just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year”
…doar ca imbatranim si ridurile isi adancesc albiile in carnea noastra inca mult prea tanara si doritoare de viata…de suflet si de credinte promise unul altuia…”pana ce moartea ne va desparti”…da…ne va desparti si ne va trimite pe umbrelute diferite, dar pe furis, cand nimeni nu ne va vedea ne vom construi intre noi un podet din sloiuri si flori violet pe care ne vom putea tine in brate fara a ne prabusi, fara a regreta, fara … si-l vom sparge dupa ce clipa imbratisarii se va sfarsi si-l vom reconstrui si-l vom sparge si-l vom reconstrui si-l vom sparge …la infinit precum dragostea noastra cea impachetata intr-o punga de cadouri…
…be free of all the pain…
…m-ai smus din ploaia mea…
…si-am curs impreuna din nori cu diferite forme hazlii…
…ne-am rupt impreuna in picuri mici si grei…
…si-am mangaiat obraji de copii si de batrani…
…ochii tai privesc pana in adancuri tulburand ratiunea si concretul…